Bucuriile iernii

    Zilele premergatoare Craciunului sunt un bun prilej de impacare a oamenilor unii cu ceilalti, dar si de impacare a oamenilor cu Dumnezeu. Sunt zile de impreuna simtire, de bucurie, de inaltare sufleteasca. Si cum sa iti inalti sufletul mai frumos si mai curat, decat cu o colinda, cantata la fereastra unor gazde primitoare, langa bradul plim de viata si lumini, in casa unor oameni ce se bucura de aceasta Sfanta si Binecuvantata Sarbatoare?... Colindele sunt o nepretuita zestre spirituala. Datinile si obiceiurile de iarna sunt o adevarata scoala de virtuti morale, ce intaresc sentimentele de fraternitate si de buna intelegere. Colindele ne inalta sufleteste, ne innoiesc faptura interioara, ne apropie unii de altii, ne fac mai buni, mai iertptori, mai credincoisi, intr-un cuvant, ne picura in suflete aceea liniste si acel echilibru moral ce ne este atat de necesar in calatoria vietii.
    Si pentru elevii scolii noatre Sarbotoare Nasterii Domnului a fost un bun prilej de bucurie, de ridicare a ,"glasurilor noastre de argint", pana la auzul Celui nascut in ieslea din Betleem , dar si un prilej de afirmare a telentelor ce le ascundem sub hainele noastre de rromi. Zilele dinaintea Sfintei Sarbatori au fost zile de munca asidua pentru toate trupele artistice ale scolii: ansamblul de dansatori "Tigancusa", grupul coral "Glasuri de argint", trupa de teatru de papusi "Bertoldo" si elevii clasei a III-a D. Fiecare a vrut sa fie cat se poate de bun, de frumos, cat se poate de atractiv si cat se poate de spiritual. Fiecare a muncit ca sa-L intampine pe "pruncul nascut in iesle", cu darurile cele mai de pret: cantec in loc de tamaie, dansuri in loc de aur si dramatizari in loc de smirna. Darurile lor le-au adus cu bucurie acolo unde s-a auzit "vreo frantura din vreo colinda". Fiecare formasie a avut cel putin o reprezentatie in aceste zile.
    Astfel, grupul coral "Glasuri de argint" a avut bucuria de a deschide suita de manifestari artistice dedicate sarbatorilor de iarna, cu un frumos concert de colinde prezentat la Primaria Municipiului Sacele cu ocazia aprinderii luminilor de sarbatoare in municipiu, aprinderii bradului din fata Primariei. La ceas de sarbatoare s-au auzit pentru prima data in oras colinde in limba rromani, pe langa inaltatoarele colinde in limba romana.
    Nu departe de aceasta seara de vis, cu o zi inainte, toate formatiile si-au colindat dascalii si conducerea scolii. Momente de neuitat pentru elevii ce prezentau spectacole, care mai de care mai palpitante, dar momente pline de incarcatura emotionala pentru cei ce-si asculta elevii si pentru o clipa lasa sa li se prelinga pe obraji lacrimi de fericire si de multumire sufleteasca, de recompensare a tuturor eforturiloe ce se depun in aceasta scoala. Este o zi minunata pentru toti cei prezenti, ziua cand Mos Craciun va lasa la fiecare, elev sau dascal, un mic dar.

Inst. Cristina Barbu

Grădiniţa estivală

       Eu sunt Mario. Ce bine e sa fii copil ... sa nu ai nici o grija ... Sunt tare bucuros ca m-am nascut copil si nu om mare! Da, da! Radeti voi, dar tare greu e sa fii om mare! Sora si fratii mei mai mari,toata ziua se vaita ca le mai trebuie ceva la scoala, iar mama si tata se cearta pentru ca nu mai au bani. Auzi, sa te certi pentru niste hartii care nici nu sunt prea frumos colorate, sora mea le-ar face mult mai frumoase si mai colorate, cum a invatat la scoala aia a ei! Dar as vrea totusi sa va povestesc de ce m-am apucat sa va scriu.
       Tot auzeam eu de la mama ca tot ce-i frumos se termina repede! Stiti cum se naruie un castel de carti. Ei bine, toate lucrurile bune care mi se intamplau in fiecare dimineata, somnul pana tarziu, desenele animate,s-au sfarsit intr-o dimineata, cand am fost trezit de glasul mamei, care ma anunta ca azi voi merge la gradinita. Auzisem eu de gradinita, dar nici unul dintre prietenii mei nu stia exact ce este, doar ca este departe, in sat, si ca parintii lor nu aveau bani sa-i duca. Asa ca ne-am hotarat cu totii sa mergem la gradinita cand vom fi oameni mari si vom avea bani.
       Dar glasul mamei se aude din nou si-mi dau seama ca nu a fost un vis si ca de fapt sunt treaz si ca trebuie sa merg la gradinita. Nici nu am realizat ca parintii mei au atatia bani sa ma duca la gradinita! Am lasat deoparte visele si caldura paturicii preferate si am sarit din pat bucuros ca in sfarsit voi vedea ce este gradinita. Ma gandeam la prietenii mei, dar mama parca ghicindu-mi gandul , m-a linistit, spunandu-mi ca vor fi si ei acolo, pentru ca toti copiii care merg in clasa I in septembrie vor participa la gradinita estivala, adica de vara. Imbracat frumos, am plecat catre gradinita iar pe drum m-am intalnit cu toti prietenii mei cu care am impartasit emotia primei zile de gradinar, cum mi-a spus fratele meu mai mare.
       Spre surprinderea mea ne-am oprit toti in fata scolii si nu in fata cladirii aceleia galbene si frumoase de langa scoala. Eram putin dezamagit, dar mama m-a linistit si mi-a zis ca aceea este gradinita dar ca se va deschide in septembrie si ca pana atunci vom sta in scoala. E gradinita dar e in scoala! Poate e copilul scolii ... ei lasa ca o sa ma lamuresc eu. Firul gandirii mele a fost intrerupt de glasul dulce al unei femei care ne-a spus cum o cheama si ne-a poftit in cladire. M-am trezit inconjurat de trei femei si un nene, dar nici urma de mama. Sper sa nu stau mult ca deja imi este dor de ea. Insa am uitat repede de ea pentru ca ochii mi-au fugit pe peretii cu multe tablouri frumoase ( desenele elevilor) si multe , multe nazdravanii facute din hartie, lemn si alte cele, calculatoare ca la televizor, un televizor mare, un DVD cu multe CD-uri, un casetofon, dar si multe, multe carti. Am fost despartiti in trei camere si fiecare a pornit cu doamna invatatoare, asa au zis sa le zicem, doamnele acelea dragute.
       Aici am dat de o alta lume. Jucarii, jucarii si iarasi jucarii. Foarte multe jocuri si jucarii. Aveam masute, scaune, carti, caiete, cutii cu creioane, culori si altele, niste prosoape, hartie igienica, sapun si servetele pentru copii raciti. O masa imbracata frumos, care ii spune catedra era masa doamnei. Ne-am asezat toti pe niste saltelute si am ciulit urechile la ce ne va spune doamna aceea draguta. Ei, mi-ar trebui doua luni sa va povestesc si sa va arat ce am invatat aici. Dintr-o data, toate intrebarile au capatat raspuns, franturile de jocuri, cantece, poezii, povesti, toate au acum un inceput si un sfarsit!
       Ceea ce mama s-a chinuit sa ma invete in cinci ani, doamna aceea draguta ne-a invatat in doua luni. Am invatat ca in viata exista reguli pe care trebuie sa le respectam, de la copiii de gradinita pana la batranii nostri bunici. Aceste reguli fac lumea mai buna si ne apara de rele. Am invatat sa ne prezentam, sa cerem voie respectuos, sa multumim, sa salutam, sa ne rugam inainte de masa si seara la culcare, sa ne cerem scuze cand gresim, sa ne purtam frumos cu colegii si prietenii nostri, reguli de igiena corporala inainte si dupa masa, inainte si dupa folosirea closetului pe care noi nu-l aveam acasa, igiena gurii - unii dintre noi nu aveam acasa periute de dinti.
       Jocurile! Am reusit sa ne jucam fara ajutorul doamnei si fara sa ne certam sau sa ne furam piese.
       Povestile! Am ascultat o gramada de povesti si am stat cu inima la gura alaturi de personajele povestilor in momentele grele (iezii neascultatori, Scufita, Alba-ca-zapada, cocosul nazdravan, ursul pacalit, turtita buclucasa).
       Desenele animate! Este mai usor sa vezi decat sa-ti imaginezi, asa ca cu personajele din televizor a fost mai bine si am calatorit alaturi de Ali-baba,am fost pe rand si Print si cersetor, am plans si am ras cu Cenusareasa, am imblanzit bestia alaturi de Belle, am cantat si ne-am plimbat cu muzicantii din Bremen, ne-am minunat de Gasca de aur si nu i-am uitat pe vechii prieteni ai parintilor nostri care si azi ne incanta cu noi sotii -Tom si Jerry!
       Pictatul! Greu, greu! Dar acum chiar ma descurc. Ajutati de pensule, acuarele si doamne am reusit sa redam pe hartie ceea ce vazusem eu pe peretii clasei unde erau calculatoarele si televizorul, adica in sala de recreere. De fapt tablourile erau lucrarile copiilor, cele mai reusite.
        Cantecele! Dansurile! Stiu acum foarte multe cantece. Si sa stiti ca animalele si gazele danseaza si inca cum! Si daca nu credeti va rog sa priviti cu atentie pozele care vor insoti povestioara mea. Vedeti ca nu mint!
Cu ajutorul doamnelor ne-am transformat intr-o ora din copii in pisici, grupa pisicilor, in indieni- grupa indienilor, in clovni-grupa clovnilor. Ce pot face doua maini dibace si niste acuarele! Ce mandri am fost toti si abia ne-am lasat spalati pe fata seara, inainte de culcare, si oricum Ingerasul nu ne mai recunoaste cand facem rugaciunile, asa ne-a spus doamna.
       Drumetiile! Padurea, pasunea cu care eram familiarizat mi s-a parut straine acum! Atatea lucruri si curiozitati am auzit de la doamna incat parca n-as fi fost in acele locuri niciodata! Fiecare floare, copac, pasare, nastea o mie de intrebari .i primea o mie de raspunsuri in versuri sau pe note muzicale. Dupa plimbare si joaca vine momentul gustarii. Fiecare sandwich venea cu glasul vesel si fata prietenoasa a unui barbat care ne mangaia pe cap si ne ura ,,pofta buna,, asteptand raspunsul sa vada daca ne place ceea ce mancam. Pleca apoi linistit de raspunsul nostru pozitiv. Doamna ne-a zis ca barbatul inalt si bun se numeste director. Nu prea stiu ce inseamna dar a zis ca-l vom mai vedea si in clasa I.
       Sportul! In afara de ce am vazut la televizor nu prea stiam mai mult. Dar alta este cand participi si tu fizic. Nu stiu daca am executat corect si cum mi-a aratat doamna, dar distractia si miscare in aer liber a fost nemaipomenita. Deliciul orelor de sport au fost stafetele - cu mingea, cu galeata, alergand sau mergand ca piticii, toate ne-au invatat ce inseamna intrecerea dar si sa ai prieteni. La sfarsit imbinam jocul cu cantecul si ne jucam batistuta, ursul, podul de piatra.
       Scrisul! Sa nu credeti ca am uitat de scris si mi-am adus aminte la sfarsit. Din contra, scrisul a ocupat locul primordial intre toate activitatile din gradinita. La inceput ne-a ingrozit pentru ca mama nu a insistat niciodata sa scriu, a zis ca o sa invat la scoala. A fost foarte greu de la punct la linie, la bastonas, la carlig, etc. cam nereusite lucrarile mele dar am fost laudat si premiat cu buline rosii pentru ca era prima data cand scriam. Doamna ne-a explicat ca aceste semne ne vor ajuta sa scriem litere si cifre la matematica si dupa clasa intai vom putea citi singuri povesti si vom socoti singuri banii cand vom merge la cumparaturi. Sa stiti ca am crezut-o. Ieri am fost cu mama in ,,sat,, si mi-am cumparat papuci, costum de blugi si ghiozdan cu penar in el plin cu creioane, culori, acuarele. Vreau sa merg la scoala sa ma fac si eu om mare care sa stie sa citeasca povesti copiilor lui si sa fac bani! Copiii mei vor merge la gradinita oricat de departe ar fi ea si oricat de mult ar costa. Razand, mama mi-a zis ca nu va trebui sa ma chinui pentru copii mei pentru ca acum si cartierul nostru are cea mai mare si mai frumoasa gradinita din oras. Sunt prea mic si nu am stiu cum as putea multumi pentru gradinita, dar ma bucur ca alti copii n-or sa se mai sperie la 6 ani ca gradinita este ceva rau.
       Mi-au placut mult doamnele educatoare si domnul acela inalt si bland, sau director si mi-au placut colegii de la gradinita!
       Hei voi care cititi, daca vreti sa ma cunoasteti, cautati-ma in septembrie la Sc. Gen. Nr. 5 Sacele, in clasa I. Si nu uitati:
       "Copiii au o mie de feluri in care se pot juca, gandi sau vorbi ...o mie de feluri de a asculta, de a se minuna, de a iubi, de ase bucura, de a canta si de a intelege ... O mie de lumi de descoperit, o mie de lumi de inventat, o mie de lumi de visat ..." (Loris Malaguzzi)

Inst. Daniela Salcianu

Sfârşit de an şcolar

Festivitatea de premiere de la sfarsitul anului scolar a fost un moment emotionant atat pentru elevi, cat si pentru parinti:

Ziua Copilului

Aceasta zi speciala a fost sarbatorita la sediul ONG F.A.S.T. Sub indrumarea inv. Eugenia Pitis, Liliana Soos si Carmen Panoiu, elevii claselor a III-a E si a IV-a E au prezentat o sceneta satirica, iar elevii clasei a V-a F au dat viata personajelor intr-un teatru de papusi:

Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate

Proiectul PHARE 2005 - SANSE EGALE INTR-O SCOALA INCLUZIVA a debutat printr-o expozitie de lucrari ale elevilor si momente artistice - cantece si dansuri traditionale:

8 Martie

In atelierele de lucru organizate in cadrul activitatii SCOALA DUPA SCOALA s-au confectionat martisoare si felicitari: